Planta carnivoră numită Capcana lui Venus (Dionaea muscipula) poate fi găsită în solurile mlăștinoase, cu lipsa de azot. Sursa de azot necesară pentru sinteza proteinelor sunt insectele care intră în frunzele capcană. În stare deschisă, părți ale frunzei sunt îndoite spre exterior. Când o insectă nimerește pe ea, se încolăcește, blocând ieșirea cu firele de păr sau ghimpi.
Încercând să scape, victima face mișcări aleatorii care stimulează suprafața interioară a frunzei și provoacă creșterea celulelor. La final, marginile frunzei sunt complet închise, capcana se transformă într-un „stomac”, unde are loc procesul de digestie. După aproximativ 10 zile, numai rămâne din pradă doar carcasa chitinoasă, iar capcana se deschide în așteptarea următoarei victime. Biologii de la Universitatea din Würzburg (Germania), în timp ce studiau această plantă, au descoperit că posedă anumite abilități aritmetice deosebite. Planta nu își poate risipi energia în gol, prin urmare, mecanismul de declanșare a capcanei este activat numai după ce «vânătorul» este convins de prezența unei victime. Prima atingere a insectei este considerată aleatorie, iar al doilea semnal activează capcana: demonstrează că victima se află cu adevărat pe suprafața foii. Enzimele necesare digestiei încep să iasă în evidență după ce insecta a atins firele de păr pentru a treia și a patra oară. Iar procesul de absorbție a nutrienților începe de la a cincea atingere.
Într-un articol final publicat în jurnalul eLife, biologii explică faptul că o insectă prinsă într-o capcană creează cu siguranță mult mai mult de cinci mișcări. În special, un greier, care moare timp de o oră, bate pe frunză în medie de 63 de ori. La rândul său, planta vânător, care a lansat deja mecanismul de digestie, corelează numărul de atingeri cu producerea cantității necesare de enzime digestive.