Suntem un popor care mila lui Dumnezeu a poposit mai pe îndelete peste capetele noastre. Ne-a înzestrat cu virtuți, ne-am obișnuit cu munca, ne-a îndrăgostit de țarină, ne-a învățat cu generozitate a crește pâinea și a ști să fim ospitalieri, împărțind-o și cu cei mai săraci ca noi, pentru care bucata de pâine este un adevărat ospăț. Nu ne-a lăsat străini față de veselie și nici față de sărbători. Ne place și știm a ne crea sărbători, a le petrece cu mult fast, de parcă ar fi și ele o obligație și nu doar prilej de odihnă. Așa a fost și așa va fi. Doar că, așa cum e și firesc, totul în lume se mai schimbă. Dacă odinioară pentru strămoșii noștri primordial era ca de sărbători în prim plan să fie plasat aspectul cultural al evenimentului: straiele naționale, tradițiile folclorice, renumitele hore și sârbe din centrul satului, astăzi aceste hore se regăsesc în jurul mesei cu bucate și băuturi, care mai de care mai alese. Legendara noastră „ospitalitate moldovenească”, altoită cu interdicțiile și lipsurile de pe timpul sovietic, uneori ne joacă festa. Pentru că noi, moldovenii, i-am obișnuit pe străini, indiferent că au venit cu treabă ori fără treabă, cum pășeau pragul casei noastre să-i întâlnim ca pe niște frați, punându-le pe masă tot ce aveam mai bun și mai scump. Din păcate, devenise deja o obișnuință ca bunătatea noastră să fie percepută ca pe o acceptare a străinului de a se urca pe masă.
Despre caracterul petrecăreț al moldovenilor și consecințele acestuia putem vorbi și s-a vorbit mult. Alt aspect îngrijorător ne deranjează de la o vreme. Efectele de ecou care încă multă vreme persistă după aceste festivități ale bucatelor pe mioriticul nostru plai. De fapt, dacă e să fim sincer până la urmă, răsună el, ecoul mai pe toate meridianele lumii. Învățații i-au născocit și o denumire, după părerea noastră destul de ciudată, dar în lumea științifică se întâmplă să fie multe lucruri explicate. Sustenabilitate se numește. Parafrazând pre limba oamenilor simpli, acesta ar însemna folosirea resurselor naturale cu îngăduință pentru a nu lăsa viitoarele generații fără surse de existență.
Conform ultimilor studii o 1/3 din totalul produselor alimentare fabricate la nivel global sunt aruncate la tomberon. Astăzi, în lume, 821 milioane de oameni sunt înfometați, în același timp, fiți atenți, 1,9 miliarde de oameni nu știu pur și simplu cum să scape de supraponderalitate și obezitate. Popular exprimându-ne, unii mor de foame în timp ce alții aruncă cu nepăsare mâncarea la gunoi. Acest surplus de alimentație aruncat la coș a provocat în sistemul alimentar pierderi care nu se știe dacă vreodată ar putea fi restabilite. Nota bene. Sistemul alimentar a provocat pierderea a 70% din biodiversitatea globală, a condus la barbarism inexplicabil. 93% din totalul de pește din oceanele și apele lumii deja a fost pescuit și mâncat, dar de cele mai multe ori aruncat sub forma unor alimente.
Inexplicabil. Dar toți noi, conștient, în ajunul unor sărbători, chiar dacă trebuie să stăm la cozi kilometrice, ajungând la polițele cu produse încărcăm cărucioarele cu marfa de care avem nevoie și de care nu avem nevoie, de parcă vine criza potopului și nu o simplă masă de sărbătoare. Ți se creează impresia că în fața rafturilor cu mâncare găzduiește rațiunea nu capul, dar burta. Dacă am fi gândit cu capul, am fi înțeles că pentru fiecare produs se cheltuie o mulțime de resurse naturale, combustibil la transportarea lui, energie pentru pregătirea lui, nemaivorbind de cantitățile de apă potabilă cheltuită și ariile de păduri defrișate. Ei, cum să nu-i dăm dreptate marelui Seneca care afirma pe bună dreptate: „Bunăstarea e sclava înțeleptului și stăpâna prostului”. Vrem ca noi să dirijăm cu alimentația și nu ea să ne transforme pe noi în mase de oameni obezi, care nu-și pot stăpâni plăcerile trupești de a mânca.
Pentru a lupta cu acest viciu caracteristic lăcustelor, de a mânca azi totul că mâine nu se știe a și fost inventat acel termen despre care spuneam ceva mai devreme că se numește sustenabilitate. Străinii, care după nivelul de dezvoltare tot timpul „ne-au luat-o înainte”, ne SUGEREAZĂ să stăruim și noi asupra a trei idei esențiale: producția alimentară durabilă, dietele durabile, pierderile și deșeurile alimentare. Anume astfel trebuie să acționăm în condițiile în care populația lumii, de la 7 miliarde astăzi poate ajunge la peste 9 miliarde până în 2050. Potrivit savanților, 91% dintre oameni nu realizează că sistemul alimentar mondial este supus celui mai mare risc de afectare a mediului înconjurător.
„Vestea bună este că putem face ca sistemul alimentar să funcționeze pentru oameni și pentru natură. Dacă produsele alimentare sunt produse mai durabil, distribuite în mod echitabil și consumate mai responsabil, putem hrăni pe toată lumea fără a distruge mai multe păduri, râuri și oceane. Trebuie să creștem gradul de conștientizare a oamenilor cu privire la locul de proveniență al alimentelor și să ne schimbăm comportamentele pentru a asigura buna funcționare a sistemului nostru alimentar „, a declarat João Campari, lider al WWF pentru practici alimentare.
Lucruri mari a spus savantul. Lucruri utile și neapărat necesar de implementat în viața zi de zi. Deși străinilor le place, iar uneori chiar și exagerând ,, în a ne învăța” cum să trăim, la capitolul alimentația și corectitudinea distribuirii ei, noi, moldovenii, cred eu în cazul dat am fi buni de profesori și nu de elevi.
Exemplul așa zisei metode „Сaserola” e un fapt grăitor în privința dată. Moldovenii, savurând din plăcerea meselor copioase la vreo sărbătoare ori ceremonie, după încheierea festivității adună cu grijă surplusul de alimente în caserole și le iau cu ei acasă. Unii ar putea califica gestul ca fiind un indiciu al zgârceniei, hapsânismului ori egoismului. Noi însă suntem convinși că obiceiul își are rădăcinile în anii foametei, când semenii noștri se bucurau de orice fărâmitură de pâine. Apropo, Obișnuința de a aduna în căușul palmei fărâmiturile rămase după felierea în hrinci a pâinii și a le arunca cu grijă în gură, demonstrează că moldovenii știu prețul pâinii și n-ar strica și cei chipurile mai dezvoltați ca noi să deprindă acest obicei. Și atunci, mai știi, poate și necesitatea de a lupta cu obezitatea va dispărea de la sine?