Schimbările climatice forțează prădătorii din Arctica să fure mai multe ouă

Activitatea prădătorilor din regiunea arctică, furtul ouălor de păsări din cuiburi, a crescut de mai multe ori în ultimii 70 de ani, ceea ce duce la o reducere a numărului de specii de păsări.

Modificările comportamentului animalelor pot fi asociate cu procesul de încălzire din regiune, potrivit autorilor unui articol publicat în revista Science.

Wojtěch Kubelka de la Universitatea din Praga și colegii săi afirmă că în tropice frecvența răpirii ouălor din cuiburi a crescut, cel mai probabil din cauza diversității speciilor de prădători, prin urmare, multe păsări de apă, migrează în Arctica pentru a depune ouă.
Cu toate acestea, un studiu realizat de cercetători din Ungaria, Republica Cehă, Marea Britanie și Rusia a scos în evidență că în ultimii 70 de ani frecvența răpirii ouălor din Arctica sa triplat, iar în latitudinile medii din Europa și America de Nord – a crescut de două ori. Potrivit lui Pavel Tomkovich, unul dintre autorii studiului, două treimi din cuiburile de Sandpiper  sunt acum distruse în Arctica, ceea ce este cu mult mai mult decât proporția cuiburilor ruinate din tropice. Împreună cu reducerea numărului de păsări adulte din cauza vânătorii și a altor factori, prădătorii reprezintă o amenințare suplimentară pentru specii precum Sandpiper (Calidris pygmea). Cercetatorii au colectat o baza de date de observații cu 38 de mii de cuiburi și au analizat siguranța oualor.
„Din cauza creșterii activității prădătorilor, Arctica nu mai servește ca un paradis sigur pentru păsări în perioada de reproducere: în schimb devine o capcană ecologică globală a păsărilor în ceea ce privește conservarea cuiburilor”, a declarat Kubelka, citat de serviciul de presă al Universității din Bath. Autorii articolului asociază creșterea activității prădătorilor cu schimbarea climei, comparând această tendință cu încălzirea și amploarea fluctuațiilor de temperatură în locurile de cuibărit a Calidris pygmea. Cu toate acestea, cauzele sale specifice nu sunt încă cunoscute exact: este posibil ca compoziția speciilor de prădători să se schimbe sau disponibilitatea altor produse alimentare (ceea ce le determină să treacă la ouă de pasăre). De exemplu, datorită instabilității stratului de zăpadă, numărul de lemingilor arctici, un element important al lanțului alimentar din Arctica, a scăzut considerabil.

Un alt exemplu ar fi ursul polar, care a început să se hrănească cu ouăle de păsări care au venit la locul de cuibărit, ceea ce poate reduce drastic populația unor specii care sunt obișnuite cu faptul că nici un prădător nu va deranja cuiburile lor.