Crocodilii rămân a fi specie dominantă datorită modului de a mușca prada

De mai bine de 17 ani, profesorul american Gregory Erickson studiază mușcătura de crocodil, utilizând un set întreg de instrumente cu care a analizat capacitatea lor de a mușca. În baza mai multor experimente, savantul a înaintat o nouă teorie. Crocodilii sunt considerați unul dintre cele mai de succes animale, dominând în teritoriile lor pentru mai mult de 85 de milioane de ani. Pe parcursul timpului Erickson a încercat să afle de ce anume crocodilii au un astfel de avantaj.

Sursa foto: http://stirinebune.gsp.ro

Analizând fosilele de crocodil, oamenii de știință au stabilit că forma corpului a rămas practic neschimbată, dar dimensiunile s-au modificat în mod repetat, de la pitici de un metru lungime pâna la giganți ce trec peste 10 metri, apoi s-au transformat din nou în pitici. Este important că împreună cu mărimea și greutatea, forma botului și dinților să se schimbe, de fiecare dată să se conformeze la „dieta” caracteristică perioadei de viață. La moment există mai multe specii de crocodili, dimensiunile cărora variază de la 1,2 la 7 metri, totuși în comparație cu concurenții lor direcți ramân a fi „campioni” la forța mușcăturii.
Savanții au studiat puterea relativă a mușcăturii – raportul dintre rezistența dinților și greutatea corporală a unui crocodil. S-a crezut întotdeauna că la diferite specii de animale acest parametru variază foarte mult. Cu toate acestea, crocodilii au surprins savanții prin stabilitate, indiferent de dimensiuni, acest raport a rămas aproximativ acelaș. În ceea ce privește forța maximă a mușcăturii, aligatorul de Mississipi are 144 de atmosfere, Crocodylus porosus 251, iar crocodilul de Nil are 340 de atmosfere. Pentru comparație: leul are 40 de atmosfere iar hipopotamul 124. Se știe că crocodilii pot ucide și devora chiar și masculii leilor adulți și alți prădători de savană.
Astfel, oamenii de știință au primit un instrument important, un model, care le-a permis să privească în trecutul îndepartat și să evalueze modul în care crocodilii preistorici î-și mușcau victimele. Spre exemplu forța mușcăturii crocodilului Sarcosuchus este comparabilă cu greutatea unei remorci de marfă. În plus, a devenit clar modul în care crocodilii au evoluat. Dacă natura în timp a modificat „meniul”, producând noi specii de animale, crocodilii, în esență au rămas la fel, și-au schimbat doar greutatea corpului și prin urmare aparatul maxilar-dentar încât să perforeze corpul celor mai răspândite animale din zonă și prin urmare să domine.
Pentru a comprima dinții, reptilele au nevoie de mușchi corespunzători, aceștea sunt situați sub maxilar și în laturile părții inferioare ale gâtului. Similar ca putere nu se compară nici cu un animal de pe pământ. Crocodilul a antrenat această grupă de mușchi grație caracteristicilor vânătorii sale, el se apropie de victimă silențios, toți mușchii sunt ascunși sub apă, doar ochii, nările și urechile sunt abia vizibile deasupra suprafeței. Apoi urmează un salt rapid, iar gura se închide ca o capcană puternică.

Post Author: Eco FM