Din cauza acidității apei de mare, cochiliile crustaceelor au pierdut din duritate

Creșterea acidității Oceanului Mondial asociată încălzirii globale a afectat negativ midiile din California. Cochiliile lor au devenit mai moi și mai vulnerabile la daune, afirmă cercetătorii în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences.

Climatologii cred că oceanele rămân principalul obstacol natural al încălzirii globale. Încă din era preindustrială, apele sale au absorbit aproximativ 90% din căldură și aproximativ o treime din tot dioxidul de carbon, care este emis de industrii, mașini și alte surse. Acest proces nu numai că încetinește schimbările climatice, dar poate provoca  schimbări dramatice în ecosistemele marine. În special, deoarece apa mării a devenit mai caldă și mai acidă, polipii de corali au devenit mai puțin capabili să capteze ioni de calciu și dioxid de carbon, ceea ce poate provoca colapsul recifelor de corali. Climatologii cred că, din cauza creșterii concentrației de CO2 din apă și a reproducerii accelerate a algelor care absorb acest gaz, restul locuitorilor mării pot pierde și oxigen.

Oceanologul Universității din California din San Diego, Elizabeth Ballard, și colegii ei au descoperit un nou exemplu al modului în care acest proces a afectat negativ viața vețuitoarelor mării. Au studiat cum s-a modificat compoziția chimică și structura scoicilor moluștelor din California (Mytilus californianus), una dintre cele mai comune bivalve din Pacific.

Oceanologul James Dodd a colectat primele date despre structura și compoziția scoicilor acestor moluște la sfârșitul anilor 1950, când încălzirea globală nu se manifestase încă. A adunat midii din toată coasta Pacificului din Statele Unite și le-a studiat cochiliile.

Ballard și colegii săi au făcut o muncă similară, colectând peste o sută de probe de scoici în largul coastei Californiei și a altor state de coastă din Statele Unite. La fel ca Dodd, erau interesați de cât de mult calcit și aragonit (minerale care conțin carbonat de calciu) era prezent în cochiliile din Pacific. Calcitul este stabil în apa de mare, iar aragonitul, în care calcitul se transformă la temperaturi și presiuni suficient de ridicate, se dizolvă ușor în mare. În trecut, cochiliile de moluște erau compuse în principal din aragonit, deoarece este mai puternic decât calcitul. În ultima jumătate de secol, situația s-a schimbat dramatic: acum, calcitul domină în structura învelișului de protecție a midiilor. Pe de o parte, acest lucru le protejează de dizolvarea în apă și, pe de altă parte, le face mai moi și mai vulnerabile.

Astfel de modificări ale structurii scoicilor sunt asociate în primul rând cu o creștere a concentrației de CO2 în apă și, în consecință, cu o creștere a nivelului acidității sale și nu cu o creștere a temperaturii apei. Acest lucru este deminstrat de faptul că scoicile moluștelor din regiunile nordice și sudice ale Statelor Unite în ultimii 60 de ani s-au schimbat în mod similar, în ciuda diferenței mari de temperatură a apei între ambele regiuni.

Oamenii de știință nu pot afirma cu certitudine modul în care aceste schimbări au afectat vitalitatea midiilor. Ballard și colegii ei speră să poată afla acest lucru în cercetări suplimentare, precum și să evalueze impactul unor astfel de manifestări ale încălzirii globale asupra tuturor ecosistemelor oceanice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.