Particule de microplastic și nanoplastic au fost depistate pentru prima dată de oamenii de știință americani în organele umane. Cercetătorii au descoperit particole minuscule de plastic în toate cele 47 de probe preluate din plămâni, ficat, splină și rinichi.
Particulele de microplastic pot conține substanțe chimice toxice și microbi nocivi, se conoaște că dăunează animalelor marine. Pot nimeri în alimente și apa pe care oamenii le consumă sau în aerul atmosferic. Însă potențialele efecte asupra sănătății cauzate de particulele minuscule de plastic nu sunt încă cunoscute, afirmă The Guardian.
Microplasticele sunt particule cu un diametru mai mic de 5 mm, iar nanoplasticele sunt și mai mici, cu un diametru mai mic de 0,001 mm. Ambele se formează în rezultatul abraziunii plasticului aruncat în mediul ambiant de către om. Cercetările efectuate în mediul natural și de laborator au asociat expunerea la microparticulele din plastic cu infertilitate, inflamații și cancer.
Savanții au obținut probe de organe de la o bancă de țesuturi, creată pentru a studierea bolilor neurodegenerative. Donatorii băncii de țesuturi au furnizat informații despre stilul lor de viață, dieta și ocupația lor, astfel încât aceasta poate oferi indicii care să ajute la stabilirea principalelor moduri în care microplasticul afectează oamenii.
Metoda analitică a cercetătorilor le-a permis să identifice zeci de tipuri de plastic, inclusiv polietilen tereftalat (PET) utilizat la producția sticlelor din plastic și polietilenă, utilizată în cazul pungilor din plastic.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, bisfenol A (BPA) în toate cele 47 de eșantioane de organe umane. Agenția de Protecție a Mediului din SUA este îngrijorată de răspândirea BPA, deoarece „în studiile pe animale s-a demonstrat că este toxic pentru sistemul de reproducere”.
Oamenii de știință au studiat țesuturile plămânilor, ficatului, splinei și rinichilor, deoarece aceste organe pot fi expuse influenței microplasticului și au capacitatea să îl acumuleze în interiorul lor.
„Nu dorim să facem panică, dar suntem preocupați de faptul că aceste materiale non-biodegradabile, răspândite peste tot, pot pătrunde și să se acumuleze în țesuturile umane și nu știm posibilele consecințe asupra sănătății”, spune Varun Kelkar, de la Universitatea de statul Arizona, participantă la studiu. „Odată ce vom înțelege mai bine ce se petrece în țesuturi, vom putea efectua studii epidemiologice pentru a evalua indicatorii de sănătate umană”, a declarat savantul. „În acest fel putem începe să înțelegem riscurile potențiale pentru sănătate, dacă există”.
Un alt membru al echipei de cercetare, Charles Rolsky, afirmă: „În câteva decenii, am încetat să considerăm plasticul ca o comoditate binevenită și am început să îl considerăm o amenințare”.
Studiile au demonstrat că oamenii „mănâncă” și respiră cel puțin 50 de mii de particule de microplastic pe an și că poluarea cu microplastic lovește mai mult în locuitorii orașelor, cele mai înalte valori fiind înregistrate în Londra.
The Guardian, remarcă un studiu recent, care a demonstrat prezența în inima și creierul uman a diferitelor tipuri de nanoparticule, ca urmare a poluării aerului și asocierea lor cu cancerul de creier.